Cum e să învingi boala care nu te cruță, iar în ochi apar imaginile mamei care a stat țintuită la pat ani de zile, încât nici medicii nici tu, unicul copil n-ați putut să o ajutați?  

Cum este viața unui copil care de la naștere a fost condamnat să trăiască cu Atrofie musculară, fiindu-i ulterior stabilit grad de dizabilitate sever - o știe cel mai bine protagonistul istoriei noastre - Maxim. 

Maxim nu a știut ce înseamnă dragostea de părinți, nu a putut sta în brațele mamei când plângea, primii pași i-a făcut cu greu și multă durere. Acesta  a crescut într-o familie completă într-un sat unde nu există o instituție de învățămînt, fiindu-i încălcat astfel dreptul copilului la educație. Casa în care locuia familia se afla într-o stare deplorabilă, lipsea bucătăria, baia, iar pereții și acoperișul erau într-o stare precară. De asemenea, locuința nu era conectată la energia electrică și apeduct. Sursa de existență a familiei o constituia pensia de invaliditate a mamei și venitul ocazional al tatălui.  

Toate resursele erau cheltuite irațional, mai mult pentru băuturi alcoolice. Copilul dormea pe un pat improvizat cu lenjerie murdară, purta haine vechi. O problemă și mai grea pentru Maxim era faptul că, pentru a ajunge la școală, acesta era nevoit să parcurgă 5 km. Dimineața îl ducea un bărbat cu mașina care mergea la muncă  în or. Drochia, iar seara copilul, cu dizabilitate locomotorie, se întorcea pe jos, întrucât nu întotdeauna reușea să prindă autobuzul școlar.  

Citește mai departe ............